K-1 este o „prelungire“ a Kickboxing-ului cu diverse elemente din alte Arte Martiale, cu scopul invingerii adversarului prin KO.
„K“-ul provine de la multele Arte Martiale ale caror denumiri incep cu litera K – Karate, Kung-Fu, Kickboxing, Kempo – toate acestea fiind parti ale familiei Kakutogi.
La aceasta se adauga un joc de cuvinte cu referire la prescurtarea F1 (Formula 1) – de aici si denumirea „K-1 Grand Prix“.
Regulamentul K-1 provine din anii ´80. Acceptate sunt tehnici din Box, Karate, Taekwondo, Kickboxing / Muay Thai, precum si alte AM.
Nu se accepta lupta la sol, clinch, sau lovituri de cot. K-1 nu este un stil de AM, ca de exemplu Karate.
In K-1 se infrunta luptatori proveniti din stiluri diferite (de exemplu Thaibox contra Box).
Lupta dureaza de obicei 3 runde a cate 3 minute fiecare. Arbitrii pot prelungii lupta, daca se ajuta astfel la stabilirea invingatorului, cu pana la 2 runde (total 5 runde). Acest numar relativ mic de runde provine de la regulamentul turneului, conform caruia un luptator poate avea pana la 3 lupte pe seara.
Posibilitatile de atac mai variate, in comparatie cu cele din Box, care minimizeaza sansele unei lupte lungi, duc de obicei la meciuri spectaculoase. Faptul ca, de obicei, doua runde castigate ajung pentru victorie si ca un KO rapid ajuta la pastrarea fortelor pentru lupta care urmeaza, fac meciul sa nu fie plictisitor.
Exista totusi “Superfights” programate pe 5 runde.
Pe langa luptele K-1 normale, mai exista inca doua variante:
• K-1 MAX: Limita de greutate 70.5 kg. Regulile sunt ca la K-1
• K-1 Hero's: Aici se lupta dupa reguli MMA, adica inclusiv lupta la sol, clinch si lovituri de cot.
Cel mai mare turneu K-1 din lume, K-1 World Grand Prix Finals, are loc o data pe an in Tokio, la „Tokyo Dome“.
In Germania, pana acum, au avut loc doua evenimente K-1, in 2000 si in 2001 – finala, de fiecare data, in Oberhausen. Invingator in 2000 a fost Frank Otto, din Hamburg, iar in 2001, Mastrojovic, din Elvetia.
Unul dintre cei mai cunoscuti luptatori K-1 a fost Andy Hug († 2000), mare luptator de Kyokushin Karate si Kickboxing din Elvetia.
Lui Hug i se datoreaza cresterea popularitatii K-1 pe plan mondial, el fiind unul dintre cele mai respectate si idolatrizate personaje din istoria sporturilor de contact. A murit la varsta de 35 de ani, de leucemie, in Japonia.
Aici puteti vizita site-ul official: www.andyhug.com
In Japonia era supranumit "The Blue-Eyed Samurai".
Campion 2007, la categoria grea, este Semmy Schilt (Olanda).
Un alt luptator in World MAX este Buakaw Por. Pramuk (2007 K-1 World MAX Finalist, 2006 K-1 World MAX champion, …).
Pagina oficiala - www.muaythaiporpramuk.com
Castigatori K-1 World Grand Prix
• 1993 - Branko Cikatic
• 1994 - Peter Aerts
• 1995 - Peter Aerts
• 1996 - Andy Hug
• 1997 - Ernesto Hoost
• 1998 - Peter Aerts
• 1999 - Ernesto Hoost
• 2000 - Ernesto Hoost
• 2001 - Mark Hunt
• 2002 - Ernesto Hoost
• 2003 - Remy Bonjasky
• 2004 - Remy Bonjasky
• 2005 - Semmy Schilt
• 2006 - Semmy Schilt
• 2007 - Semmy Schilt
Castigatori K-1 MAX World Grand Prix
• 2002 - Albert Kraus
• 2003 - Masato
• 2004 - Buakaw Por.Pramuk
• 2005 - Andy Souwer
• 2006 - Buakaw Por.Pramuk
• 2007 - Andy Souwer
Alti luptatori:
Australia: Ray Sefo, Paul Slowinski, Peter Graham,
Brazilia: Glaube Feitosa
Germania: Stefan Leko, Chalid Arrab
Franta: Jerome Le Banner, Cyril Abidi
Japonia: Musashi, Yusuke Fujimoto
Canada: Gary Goodridge
Noua Zeelanda: Ray Sefo
Olanda: Semmy Schilt, Remy Bonjasky, Peter Aerts, Albert Kraus, Andy Souwer, Badr Hari, Tyrone Spong
Rusia: Ruslan Karaev
Elvetia: Björn Bregy
Coreea de Sud: Choi Hong-man
Tailanda: Kaoklai Kaennorsing, Buakaw Por.Pramuk
Turcia: Serkan Yilmaz, Murat Direkci
USA: Bob Sapp, Carter Williams, Mighty Mo
Belarus: Alexey Ignashov
Site-ul Oficial K-1: K-1 Website
K-1 se poate vedea in Europa pe canalul de televiziune Eurosport.
1
